9 septembrie 2018
Intâi de toate, multumesc Domnului pentru ca mi-a dăruit incă o dimineată, incă o zi in care să invăt să mă bucur, să apreciez si să fiu recunoscatoare pentru toate câte mi-a dat!!! Am vazut mai demult un film minunat, un film care celebra viata, speranta, dorinta si bucuria de a trai, iubirea si compasiunea pentru aproapele nostru, o poveste impresionanta despre dăruire, plina de invătăminte, cu atât mai mult cu cât era inspirata din realitate. Pelicula il are in centru pe prezentatorul de radio, Adrian Cronauer, interpretat absolut extraordinar de genialul actor Robin Williams, iar sirul naratiunii are drept punct de plecare sosirea in Vietnam a acestuia, expediat fiind din Creta pentru a aduce umor la Radio Forțele Armate, in conditiile in care, situatia din teren era dezastruoasă, moralul soldatilor americani la pamant, iar speranta parasise demult acele locuri, lăsand in urma ei deznadejdea, mizeria umana, moartea. Adrian însă, prin extraordinarul său simt al umorului, dar mai ales datorită sufletului său bun, a compasiunii sincere fată de cei din jurul lui, transformă din temelii studioul radio și devine extrem de popular cu trupele, inveselind soldatii, redându-le speranta, bucuria de a trăi, stimulentul necesar in lupta pe care o duceau clipă de clipă, pentru a rămâne in viată. Mai mult el încearcă să se întâlnească cu câțiva vietnamezi, stă de vorba cu localnicii, din dorinta de a intelege rostul acelui război, ( nu că ar exista aşa ceva!!!), aflând astfel, că ceea ce i se dicta să transmită ca stiri despre război era cu totul altceva fată de realitate, drept pentru care începe să aibă păreri proprii despre adevăratul război, păreri pe care nu ezita să le transmită ” on air”, presărate cu mult umor, ( râsu’–plânsu’), asa incât toti soldatii să afle adevărul, să stie măcar pentru ce îsi puneau viata in pericol. Evident, pe cât de mult ajung să îl iubeasca soldatii, tot atât de mult ajunge să isi incomodeze superiorii, care îl vor……dar mai bine vă las să vedeti filmul, ” GOOD MORNING, VIETNAM”
( exact asa isi incepea Adrian fiecare emisiune, urlând cât îl tineau plămânii: goooooo…..d moooorning, Vieeeetnaaaam…)!!! Astfel, inspirandu-mă de la Adrian, cu aceleasi gânduri bune pentru voi, toti cei care veti citi aceste rânduri, si pentru toti cei dragi vouă, tuturor vă urez:
O MINUNATĂ DIMINEATĂ DE DUMINICĂ, de fapt o ZI de duminică, frumoasă si linistită, chiar dacă este ultima zi a vacantei de vară!
Căci da, în aerul frumoasei dimineti de duminică, plutesc parcă nerabdarea, emoția…oare?…sau mi se pare doar mie?!? Nu-i asa că simtiti ca şi mine freamătul, nu-i aşa ca inspirati adanc, ca si mine, mirosul creioanelor ascutite, al caietelor cu foi fine, care nu absorb cerneala ci o lasa la locul ei, sau cu foi mai grunjoase bune pentru desenat pe ele cand te plictisesti la ora deeee…., ( importanta de altfel, mai ceva ca oricare alta, da’ nu spui care, sâc!), al manualelor noi, ( sau nu!, in functie de bugetul fiecăruia, sau de norocul de al primi nou de la scoală, sau…oricum, ptr mine nu conteaza că oricum nu-mi mai dă nimeni manuale de ” ceva” mai mult timp, nici nu-mi mai aduc aminte, poate secolul trecut, poate…e clar, de aceea nici nu-mi mai aduc aminte, nu???…neeeee….just kidding😉…or not?!?😕, eiiii, dar nu asa ceva voiam sa spun/scriu/bat câmpii, ( şi ce dacă, am voie, este blogul meu, de aceea mi l-a facut fiică-mea draga de ea, să scape de mine, adică să nu-i mai bat,( câmpii, desigur!), pe creierii ei sensibili, consumandu-i ca orice mamă normala, neuronii ei si mai sensibilicoşi, de adolescent si mai normal, ci să-i bat( campii, tot ei săracii!), intr-un cadru organizat, unde nu deranjez pe nimeni, ca oricum nu citeste nimeni😕), voiam sa spun că pentru mine nu contează dacă manualul, cartea care vasăzică, este nouă sau nu, eu ador mirosul paginilor cărtilor, îmi bag nasul in ele, şi la propriu si la figurat, si inspir adânc….!!!), mirosul rechizitelor noi in general, nu-i aşa că, în departare deocamdată, se aud miile de voci de copii, dragii de ei, de toate vârstele, de la piticii piticuti, bobocei, la cei mari, viitorii absolventi, dar care, indiferent de vârstă, vorbesc de-a valma, încontinuu, râd, se înghiontesc, stăpâniti de emotia revederii….aveti dreptate, incă nu îi auziti, dar mai este un picusor, este foarte aproape, se fac ultimele pregatiri si da, va incepe, cu freamăt, agitatie, emotie, bucurie, Un Nou An Şcolar, căci evident despre asta era vorba, care vorbă eu am plimbat-o de colo colo, cât mai mult, odată pentru că ador această perioadă de pregătiri de inceput de an scolar, aşa că am vrut să o prelungesc si eu pe cât posibil mai mult, iar mai apoi pentru că, dupa cum am mai spus, aşa vreau eu, am voie, este gu…upss, scuze, spatiul meu!!!
Acum, redevenind serioasa,( nu de alta, dar nu mai am pe cine sa bat, ca mi-au fugit toti campii, mi-au lasat doar o scrisoare cu un singur cuvant, DEMISIA!, asta pentru că, după principiul ” şuturile, ( bătaia, altfel spus!), toate se dau de sus in jos”, ei nu au avut pe cine sa bată, neavând niciun subaltern săracii, drept pentru care trebuiau să se şutuiască singuri, ceea ce nici prin cap nu le-a trecut, băieti deştepti fiind, nu ca altii, si din păcate în acest sens avem destule exemple ( evident, nu de urmat!!!), cum ar fi partidele politice, care ne tot arată cum se bat ei intre ei, ei pe ei, etc, dar asta doar de dragul nostru, ptr binele nostru suprem, ptr binele acestei tărisoare, populate,( din pacate!), cu noi, cetatenii care am mai rămas, fiecare din varia motive, noi, cetatenii mai mult sau mai putin turmentati de atâta batjocură la adresa noastra, batjocură administrată în doze diferite, dar constant din nefericire ptr noi, de fiecare partid politic, dreapta sau stanga, nici nu mai conteaza, ptr ca dumnealor neavând habar de ce inseamna a fi de stanga sau de dreapta, si nici macar neinteresându-i sa afle, şi-au luat denumirile nu in cunostinta de cauza, ci dupa cum au gasit locul, ( mai mult sau mai putin calduț), in functie de ora la care s-au sculat, ca de trezit nu poate fi vorba!, cum spuneam, pentru ca noi sa avem de ceea ce cred ei ca ne place cel mai mult si mai ales ne tine ocupati, asa incat sa uitam ca suntem din ce in ce mai saraci, mai umiliti, mai inraiti unuĺ impotriva celuilalt, mai dezbinati, sa nu vedem ce se intampla cu adevarat in jurul nostru, cum ignoranta, nesimtirea, mediocritatea, falsitatea, lasitatea, minciuna, toate ridicate in posturi cheie, la rang de virtuti, toate manevrate cu buna stiinta de cativa, evident nu de cei ce apar in prim planuri, ei nefiind decat niste marionete jalnice, neamuzante, deoarece, din păcate pentru noi şi pentru ei, nici capul nu îi ajuta cine stie ce, altfel ar fi iesit demult din scenă, singuri, din propria lor initiativa, recunoscand cinstit ca nu se pricep, si nici alte calitati nu au in afara de un orgoliu fara limite, o sete nemărginită de putere, ( aşa cred ei săracii, că ar putea detine puterea rămânând în anumite posturi, hmmmm…trist, foarte trist…), o dorinta de nestăvilit de înavuțire prin orice mijloace, plus o stima exagerata ( si mai ales total nejustificată), de sine, ” calitati” transformate in franghiile cu care sunt manuiti din spatele scenei, asa incat noi, cum spuneam, cetetenii turmentati, ( să creadă ei!!!), ai acestei tari, sa ne primim zilnic portia de paine si circ, care portie creste si tot creste, incepută fiind cu ceva timp în urmă, odată cu memorabila urare ” Sa traiti bine!”….” Multumim domnule presedinte, si dvs la fel cu noi!”, ( m-am gandit eu ca asa este frumos si civilizat, asa m-a invatat pe mine mama mea, când cineva îti face o urare, tu sa-i raspunzi asemenea), şi continuă sa creasca precum făt frumos din poveste, pana in prezent si mai departe…” mama…mamaaaa…”, o aud eu in sfarsit pe fiică-mea ca ma tot strigă, ” de ce legi ceva frumos de ceva….nici nu stiu cum sa-i zic, cel putin inutil?!”, ma intreabă ea stând fix in spatele meu si citind peste umar tot ce am scris….da, oare de ce fac asta?….poate pentru ca politica influenteaza toate sferele de activitate, deci implicit vietile noastre, iar cum la noi ea, ( politica domne’!?), se face dupa urechea stanga, ( sau dreaptă?!…parca cineva mai stie, cuiva ii mai pasa!?!), am ajuns sa „traim atat de bine”, incat noi parintii suntem de acord sa ne plece copiii in strainătături, sa vada si ei cum se castiga un ban cinstit si sa si traiesti din acel ban, dar sa traiesti cu adevarat bine! Dar, nu totul este pierdut, căci Domnul, în nemărginita Lui întelepciune ne-a lăsat speranta, ea fiind intrupată in copiii nostrii, pe care vă sugerez să-i ascultati cu mare atentie, fiindcă de multe ori, ei se dovedesc a fi mai intelepti decât noi, si cred eu cu tărie, că ei vor salva in cele din urma aceasta săracă- bogată tară…..mă opresc aici fiindcă, lăsând la o parte făcutul de” haz de necaz”, ( la care noi românii suntem campioni mondiali absoluti), de fapt eu sunt putin tristă, putin îngrijorata, îndoită…în fine, sunt ca orice părinte care are copilul în ultimul an de liceu… . Dar, mă scutur de toate temerile, si ma incred in copilul meu, in copiii nostrii, in mijlocul cărora muncesc si trăiesc de atâtia ani, ( ” nu spui câți!”), copii buni, extraordinari, cărora le urez un an scolar în care sa fie sanatosi, norocosi, inteleptiti de Dumnezeu astfel incat sa promoveze cu brio toate examenele ce îi asteaptă, si ceea ce este cel mai important, să îsi aleaga fiecare drumul cel mai bun pentru ei in viată!!!
Deşi am mai postat de câteva ori aceasta inregistrare, voi continua sa o distribui deoarece ne arată noua tuturor, ce copii extraordinari avem!!! Ascultati si luati aminte câtă întelepciune poate cuprinde mintea si sufletul unui copil, un adolescent, un tânar care le vorbeste colegilor la sfârşit/ început de drum…!
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1716420975077537&id=100001289532348
Aura's Blog 