Copiii

9 septembrie 2018

Intâi de toate, multumesc Domnului pentru ca mi-a dăruit incă o dimineată, incă o zi in care să invăt să mă bucur, să apreciez si să fiu recunoscatoare pentru toate câte mi-a dat!!! Am vazut mai demult un film minunat, un film care celebra viata, speranta, dorinta si bucuria de a trai, iubirea si compasiunea pentru aproapele nostru, o poveste impresionanta despre dăruire, plina de invătăminte, cu atât mai mult cu cât era inspirata din realitate. Pelicula il are in centru pe prezentatorul de radio, Adrian Cronauer, interpretat absolut extraordinar de genialul actor Robin Williams, iar sirul naratiunii are drept punct de plecare sosirea in Vietnam a acestuia, expediat fiind din Creta pentru a aduce umor la Radio Forțele Armate, in conditiile in care, situatia din teren era dezastruoasă, moralul soldatilor americani la pamant, iar speranta parasise demult acele locuri, lăsand in urma ei deznadejdea, mizeria umana, moartea. Adrian însă, prin extraordinarul său simt al umorului, dar mai ales datorită sufletului său bun, a compasiunii sincere fată de cei din jurul lui, transformă din temelii studioul radio și devine extrem de popular cu trupele, inveselind soldatii, redându-le speranta, bucuria de a trăi, stimulentul necesar in lupta pe care o duceau clipă de clipă, pentru a rămâne in viată. Mai mult el încearcă să se întâlnească cu câțiva vietnamezi, stă de vorba cu localnicii, din dorinta de a intelege rostul acelui război, ( nu că ar exista aşa ceva!!!), aflând astfel, că ceea ce i se dicta să transmită ca stiri despre război era cu totul altceva fată de realitate, drept pentru care începe să aibă păreri proprii despre adevăratul război, păreri pe care nu ezita să le transmită ” on air”, presărate cu mult umor, ( râsu’–plânsu’), asa incât toti soldatii să afle adevărul, să stie măcar pentru ce îsi puneau viata in pericol. Evident, pe cât de mult ajung să îl iubeasca soldatii, tot atât de mult ajunge să isi incomodeze superiorii, care îl vor……dar mai bine vă las să vedeti filmul, ” GOOD MORNING, VIETNAM”
( exact asa isi incepea Adrian fiecare emisiune, urlând cât îl tineau plămânii: goooooo…..d moooorning, Vieeeetnaaaam…)!!! Astfel, inspirandu-mă de la Adrian, cu aceleasi gânduri bune pentru voi, toti cei care veti citi aceste rânduri, si pentru toti cei dragi vouă, tuturor vă urez:

O MINUNATĂ DIMINEATĂ DE DUMINICĂ, de fapt o ZI de duminică, frumoasă si linistită, chiar dacă este ultima zi a vacantei de vară!

Căci da, în aerul frumoasei dimineti de duminică, plutesc parcă nerabdarea, emoția…oare?…sau mi se pare doar mie?!? Nu-i asa că simtiti ca şi mine freamătul, nu-i aşa ca inspirati adanc, ca si mine, mirosul creioanelor ascutite, al caietelor cu foi fine, care nu absorb cerneala ci o lasa la locul ei, sau cu foi mai grunjoase bune pentru desenat pe ele cand te plictisesti la ora deeee…., ( importanta de altfel, mai ceva ca oricare alta, da’ nu spui care, sâc!), al manualelor noi, ( sau nu!, in functie de bugetul fiecăruia, sau de norocul de al primi nou de la scoală, sau…oricum, ptr mine nu conteaza că oricum nu-mi mai dă nimeni manuale de ” ceva” mai mult timp, nici nu-mi mai aduc aminte, poate secolul trecut, poate…e clar, de aceea nici nu-mi mai aduc aminte, nu???…neeeee….just kidding😉…or not?!?😕, eiiii, dar nu asa ceva voiam sa spun/scriu/bat câmpii, ( şi ce dacă, am voie, este blogul meu, de aceea mi l-a facut fiică-mea draga de ea, să scape de mine, adică să nu-i mai bat,( câmpii, desigur!), pe creierii ei sensibili, consumandu-i ca orice mamă normala, neuronii ei si mai sensibilicoşi, de adolescent si mai normal, ci să-i bat( campii, tot ei săracii!), intr-un cadru organizat, unde nu deranjez pe nimeni, ca oricum nu citeste nimeni😕), voiam sa spun că pentru mine nu contează dacă manualul, cartea care vasăzică, este nouă sau nu, eu ador mirosul paginilor cărtilor, îmi bag nasul in ele, şi la propriu si la figurat, si inspir adânc….!!!), mirosul rechizitelor noi in general, nu-i aşa că, în departare deocamdată, se aud miile de voci de copii, dragii de ei, de toate vârstele, de la piticii piticuti, bobocei, la cei mari, viitorii absolventi, dar care, indiferent de vârstă, vorbesc de-a valma, încontinuu, râd, se înghiontesc, stăpâniti de emotia revederii….aveti dreptate, incă nu îi auziti, dar mai este un picusor, este foarte aproape, se fac ultimele pregatiri si da, va incepe, cu freamăt, agitatie, emotie, bucurie, Un Nou An Şcolar, căci evident despre asta era vorba, care vorbă eu am plimbat-o de colo colo, cât mai mult, odată pentru că ador această perioadă de pregătiri de inceput de an scolar, aşa că am vrut să o prelungesc si eu pe cât posibil mai mult, iar mai apoi pentru că, dupa cum am mai spus, aşa vreau eu, am voie, este gu…upss, scuze, spatiul meu!!!
Acum, redevenind serioasa,( nu de alta, dar nu mai am pe cine sa bat, ca mi-au fugit toti campii, mi-au lasat doar o scrisoare cu un singur cuvant, DEMISIA!, asta pentru că, după principiul ” şuturile, ( bătaia, altfel spus!), toate se dau de sus in jos”, ei nu au avut pe cine sa bată, neavând niciun subaltern săracii, drept pentru care trebuiau să se şutuiască singuri, ceea ce nici prin cap nu le-a trecut, băieti deştepti fiind, nu ca altii, si din păcate în acest sens avem destule exemple ( evident, nu de urmat!!!), cum ar fi partidele politice, care ne tot arată cum se bat ei intre ei, ei pe ei, etc, dar asta doar de dragul nostru, ptr binele nostru suprem, ptr binele acestei tărisoare, populate,( din pacate!), cu noi, cetatenii care am mai rămas, fiecare din varia motive, noi, cetatenii mai mult sau mai putin turmentati de atâta batjocură la adresa noastra, batjocură administrată în doze diferite, dar constant din nefericire ptr noi, de fiecare partid politic, dreapta sau stanga, nici nu mai conteaza, ptr ca dumnealor neavând habar de ce inseamna a fi de stanga sau de dreapta, si nici macar neinteresându-i sa afle, şi-au luat denumirile nu in cunostinta de cauza, ci dupa cum au gasit locul, ( mai mult sau mai putin calduț), in functie de ora la care s-au sculat, ca de trezit nu poate fi vorba!, cum spuneam, pentru ca noi sa avem de ceea ce cred ei ca ne place cel mai mult si mai ales ne tine ocupati, asa incat sa uitam ca suntem din ce in ce mai saraci, mai umiliti, mai inraiti unuĺ impotriva celuilalt, mai dezbinati, sa nu vedem ce se intampla cu adevarat in jurul nostru, cum ignoranta, nesimtirea, mediocritatea, falsitatea, lasitatea, minciuna, toate ridicate in posturi cheie, la rang de virtuti, toate manevrate cu buna stiinta de cativa, evident nu de cei ce apar in prim planuri, ei nefiind decat niste marionete jalnice, neamuzante, deoarece, din păcate pentru noi şi pentru ei, nici capul nu îi ajuta cine stie ce, altfel ar fi iesit demult din scenă, singuri, din propria lor initiativa, recunoscand cinstit ca nu se pricep, si nici alte calitati nu au in afara de un orgoliu fara limite, o sete nemărginită de putere, ( aşa cred ei săracii, că ar putea detine puterea rămânând în anumite posturi, hmmmm…trist, foarte trist…), o dorinta de nestăvilit de înavuțire prin orice mijloace, plus o stima exagerata ( si mai ales total nejustificată), de sine, ” calitati” transformate in franghiile cu care sunt manuiti din spatele scenei, asa incat noi, cum spuneam, cetetenii turmentati, ( să creadă ei!!!), ai acestei tari, sa ne primim zilnic portia de paine si circ, care portie creste si tot creste, incepută fiind cu ceva timp în urmă, odată cu memorabila urare ” Sa traiti bine!”….” Multumim domnule presedinte, si dvs la fel cu noi!”, ( m-am gandit eu ca asa este frumos si civilizat, asa m-a invatat pe mine mama mea, când cineva îti face o urare, tu sa-i raspunzi asemenea), şi continuă sa creasca precum făt frumos din poveste, pana in prezent si mai departe…” mama…mamaaaa…”, o aud eu in sfarsit pe fiică-mea ca ma tot strigă, ” de ce legi ceva frumos de ceva….nici nu stiu cum sa-i zic, cel putin inutil?!”, ma intreabă ea stând fix in spatele meu si citind peste umar tot ce am scris….da, oare de ce fac asta?….poate pentru ca politica influenteaza toate sferele de activitate, deci implicit vietile noastre, iar cum la noi ea, ( politica domne’!?), se face dupa urechea stanga, ( sau dreaptă?!…parca cineva mai stie, cuiva ii mai pasa!?!), am ajuns sa „traim atat de bine”, incat noi parintii suntem de acord sa ne plece copiii in strainătături, sa vada si ei cum se castiga un ban cinstit si sa si traiesti din acel ban, dar sa traiesti cu adevarat bine! Dar, nu totul este pierdut, căci Domnul, în nemărginita Lui întelepciune ne-a lăsat speranta, ea fiind intrupată in copiii nostrii, pe care vă sugerez să-i ascultati cu mare atentie, fiindcă de multe ori, ei se dovedesc a fi mai intelepti decât noi, si cred eu cu tărie, că ei vor salva in cele din urma aceasta săracă- bogată tară…..mă opresc aici fiindcă, lăsând la o parte făcutul de” haz de necaz”, ( la care noi românii suntem campioni mondiali absoluti), de fapt eu sunt putin tristă, putin îngrijorata, îndoită…în fine, sunt ca orice părinte care are copilul în ultimul an de liceu… . Dar, mă scutur de toate temerile, si ma incred in copilul meu, in copiii nostrii, in mijlocul cărora muncesc si trăiesc de atâtia ani, ( ” nu spui câți!”), copii buni, extraordinari, cărora le urez un an scolar în care sa fie sanatosi, norocosi, inteleptiti de Dumnezeu astfel incat sa promoveze cu brio toate examenele ce îi asteaptă, si ceea ce este cel mai important, să îsi aleaga fiecare drumul cel mai bun pentru ei in viată!!!

Deşi am mai postat de câteva ori aceasta inregistrare, voi continua sa o distribui deoarece ne arată noua tuturor, ce copii extraordinari avem!!! Ascultati si luati aminte câtă întelepciune poate cuprinde mintea si sufletul unui copil, un adolescent, un tânar care le vorbeste colegilor la sfârşit/ început de drum…!

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1716420975077537&id=100001289532348

Reclame

Minunatul PARADOX

Bună dimineata! Gata, m-am trezit definitiv, fără nicio sansă de a mă mai intoarce pe cealaltă parte si a mai lenevi putin, pentru că da, ati ghicit, este dimineata din nou, o superbă dimineata de vacanta,( încă!), de vară, care dă startul unei noi zile, a unei noi saptamani, iar eu nicicum nu vreau să-l pierd…pe el, startul, ce credeati?!

Nepoata mea, draga de ea, când era mică- mică, spunea dimineata când se trezea: „Gata! Am terminat de dormit!”, după care, în secunda 2, începea mişunatul pe peste tot, evident, spre disperarea părintilor ei care, ca orice adulti normali, „posesorii” unui foarte matinal copil de 2 si ceva anişori, „terminau” mai greu de dormit…ei, dar sunt convinsă că multi dintre voi vă regăsiti în această postură, de fapt, fie făcând parte din categoria foarte tinerilor părinti, fiecare dintre cei doi fericiti nedormiti, gândind: „las’ că mă prefac că dorm adânc, poate se dă ea, ( el), jos din pat si se ocupă de cel mic”, fie din categoria celor ” cu mai multa experientă”, (asta ca să nu spun mai in vârstă), privind inapoi cu mult drag si nostalgie, gândind „oare când au trecut vremurile acelea, că tare dor imi este de ele…!”, ( trebuie însa specificat, fiind deosebit de important, ca Domnul nostru, in nemarginita Lui întelepciune si iubire pentru noi, a rezolvat si nostalgia celor din categoria a 2- a, dandu- le o a 2- a sansa, care sansa s-a numit NEPOTI!!!)! Ce au in comun cele 2 categorii, este stiut de toata suflarea adulta, IUBIREA absoluta pentru odraslele lor!!!
Revenind la respectivele noastre odrasle, apare un maaare paradox, ( neelucidat pâna in zilele noastre!), căci pe la vârsta mersului la grădinită, adică fix atunci când încep şi ei, cei mici care vasăzică, să aibă ceva responsabilități, apare un alt fenomen, acela că nu mai pot „termina” de dormit , nici măcar pentru a ajunge la timp la grădi, la scoală…whatever, fără stimulente ( de diverse forme…!), din partea părintilor, mergând până la „interventia în forță” a acestora din urmă, în cazurile disperate de-a dreptul!!! Şi uite aşa a apărut vorba de duh ( adânc): ” când sunt mici, îti vine să-i mănânci, iar când deja s-au făcut mari, îti pare rău că nu ai făcut-o”…!!! De exemplu, ei doi, dragii de ei: 1. asa arătau când iti venea să- i mănânci:

2. asa arată acum….când îti pare rău că nu ai făcut-o!

Just kidding, of course….or not? Whatever, love you two guys, no matter what!!!
Revin, acum fug că am ceva( mai mult!) responsabilități de indeplinit pe ziua aceasta…to be continued….
Până atunci însă: tuturor, un inceput de saptamană BINECUVÂNTAT, ABSOLUT MINUNAT din toate punctele de vedere!!!

Diminețile= Un alt început= O nouă şansă= Speranță=…

….Vă las pe voi, cei care iubiti ca şi mine diminetile, să adăugati alte întelesuri ale acestui cuvânt.

Căci, DA!, iubesc diminetile, nici nu contează dacă sunt cu soare, fără….cu ploaie, cu ninsoare….toate au farmecul lor, fiecare îmi inspiră altceva, de exemplu: sperantă plus căldură sufletească, de la diminetile însorite, nostalgie plus reflectie si introspectie, de la diminețile ploioase, respectiv BUCURIE, GENEROZITATE, DĂRUIRE, VOCI VESELE DE COPII FERICITI, iz de COPILĂRIE, de la diminetile cu ninsoare….!!! Un alt motiv pentru care iubesc diminetile, este acela că ele reprezintă acea parte linistită a zilei care tocmai se străduieste să înceapă, parte în care, cu mintea limpede după odihna somnului de noapte, pot fi eu cu mine insămi, mă pot gândi linistită la ” ale mele”, îmi pot pune gândurile în ordine, pot lua hotărâri neinfluentată de agitatia, de oboseala de peste zi, pot face lucruri dragi mie lucruri pe care mai târziu, nu le mai pot face din lipsă de timp, sau din cauza aglomeratiei din jurul meu, a numeroaselor sarcini pe care trebuie să le rezolv….dar, a nu fi inteleasă gresit, iubesc si tot ceea ce urmeaza dupa ce ….” intru în şpan”, ca sa zic asa, pentru ca de fapt, toate la un loc reprezinta ” a day of my life”….!!! Asta pe de-o parte, de cealaltă parte însă, ( şi aici balanta se inclină maxim, dând de suportul pe care este asezată!!!), iubesc la nebunie diminetile, pentru că ele inseamna un nou inceput, o noua zi dăruită nouă, fiecăruia în parte, de Dumnezeu prin mare mila Lui si prin nemărginita Lui iubire pentru noi, încă o zi in care să trăiesti, ( cu bune şi cu rele, asa cum ne este dată viata fiecăruia), alături de cei dragi, incă o sansă de a realiza ce fericit esti că ti s-a acordat această posibilitate si să profiti de ea, încă o zi în care să trăiesti cu atata bucurie si iubire pentru toti si toate, ca si când ar fi ultima pe care o mai ai…!!! Drept pentru care, chiar acum mă dau jos din pat si merg direct la fereastra mare a camerei, o deschid, respir adânc aerul proaspăt al diminetii care se instalează peste noi toti, şi vă urez cu mult drag tuturor, încă o dată şi încă o dată: BUNĂ DIMINEAȚA! Să aveți o zi MINUNATĂ, o zi care împreună cu restul celor ce vor urma, să fie toate linistite, pline de iubire, armonie, realizarile ce vi le doriti, bucurie si intelegere in familiile voastre, credintă şi speranță în suflete, tot ceea ce este mai bun pentru fiecare, aşa încât totul să fie: PERFECT!!! https://youtu.be/eiDiKwbGfIY

Pampulov

Din puturile gandirii sau, cand inca mai ai ceva vacanta, tu nu mai ai somn si te paste filosofeala(….aia a lui Pampulov, adica „Ce e, e!…Ce nu e, nu e!…”, ştiți, Pampulov… mare filosof bulgar, insa total necunoscut, fiind de fapt, nimic altceva decât rodul imaginatiei…. cuiva, habar n-am cine, da’ e clar, băiat deştept…. băi frate, te pomenesti ca Pampulov asta chiar exista si eu habar nu am…. in fine….dacă există, sper ca mă anunță si pe mine cineva…).

Cum stăteam eu asa si ma gandeam, fiindca nu aveam chef sa fac nimic, ( ca-n bancul cu ardeleanul, „No, ce faci Bade, sezi si cujeti? No, numa’ şăd!” ..mi-a venit in cap treaba cu „sa moara capra vecinului”, cica specifica noua, romanilor. Pai nu e adevarat, domne! Pentru ca noi nu suntem prosti, ba din contra..suntem foarte destepti caci altfel nu am fi supravietuit. Sa va explic: este precum treaba cu pisica si cainele, care ..stiti cum se spune in popor: pisica e rea fiindca se roaga sa orbeasca stapanul sa ii ia bucata de la gura, pe cand cainele este bun, deoarece se roaga sa fie stapanul sanatos, sa ii mearga bine, sa faca multi copii, ca fiecare sa vina cu cate o bucatica la el. Pai acuma ia ganditi-va, cine are de castigat? E clar, cainele. Si atunci pisica e proasta si cainele e destept (un paradox, ca de fapt se stie ca pisicile sunt mai inteligente decat cainii).

Asa si cu noi, destepti fiind, de ce sa ne rugam sa moara capra vecinului, in loc sa ne rugam sa ii mearga bine, sa prospere, sa avem si noi de castigat de pe urma lui? Pai nu?! Si cum filosofeala lui Pampulov ma tot impinge de la spate, trebuie sa va spun ca din punctul meu de vedere, lumea asta ar fi un loc mult mai bun daca…hai sa nu merge pana acolo incat sa ne ajutam unii pe altii, ca mi-e ca ma bat unii cu pietre..dar macar daca nu am face rau gratuit vecinului.

Asa ca, eu va urez o zi seara de iubire, peste tot in jurul vostru, in casele voastre, in inimile voastre!